sâmbătă, 26 iunie 2010

Sine amicitia vitam esse nullam

Un strigat de ajutor pe care doar gandurile mele il aud. Mi'am luat prietenii si am plecat...departe...departe de toata lumea asta ipocrita. Am pornit intr'o aventura pe care o vom tine minte toata viata. Am urmat ciclul naturla si ne'am luat zborul din cuib. Avionul decoleaza, noi suntem incantati. Steuardeza vine si ne intreaba daca dormi ceva, noi sunteam atat de incantati incat uitam sa si respiram. Intr'un final avionul ajunge la destinatie. E o lumea noua si total diferita. Aventura incepe. Descoperim locuri minunate si oameni incantatori. Totul e si mai frumos deoarece ne avem unul pe altu. Simt ca sunt in viata. Timpul zboara, noi crestem si ajungem intr'un punct in care trebuie sa ne luam viata in maini si sa facem ceva cu ea. Copii care odata au plecat impreuna sa descopere lumea, acum disparusera iar il locul lor au ramas niste oameni care refuza sa traiasca. Fiecare pleaca unde pasii il duc si sufletul ii spune. Totul va ramane o amintire despre ce a fost odata...



Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung. Proverb danez

1 comentarii:

Arwen spunea...

Sweet dreams:> .>:D<:X

Trimiteți un comentariu